M-a sunat Marti, caci auzise de necazul cel nou: Sarah, fata mea cea mica cazuse si-si rupsese mana stanga. Doctorul prevestea necesitatea unei operatii. Adaugata la necazurile care parcasera deja in poarta casei noastre, aceasta fractura ne clatina rau. I-am spus: „Sora Bintea, scrie ca „un val cheama alt val…” si ne-a trecut iarasi apa peste cap …”

Dansa m-a uimit inca o data cu maturitatea si cu experienta credintei ei de granit: „Valurile acestea grele nu numai ca nu ne ineaca, ci vor aduce ceva bun. Dumnezeu nu ingaduie raul trecator decat pentru ceva bun. Asteptati-va intotdeauna la ceva bun din partea lui Dumnezeu.Dumnezeu nu ingaduie niciodata un rau din care sa nu iasa un bine. Nu te uita la ce este rau acum, ci asteapta-te la un bine. Intotdeauna asteapta-te la un bine cand este vorba de Dumnezeu si de ceea ce face sau ingaduie El.”

Botanistii ne spun ca arborii au neaparata nevoie de vanturile puternice din Februarie si Martie care le rasucesc trunchiurile si le fac loc radacinilor sa patrunda si mai adanc in paman. Fara rafalele nemiloase, frunzele n-ar avea de unde sa primeasca hrana necesara. Tot asa avem si noi nevoie de adversitatile vietii pentru a ne dezvolta resursele interioare de caracter. O perioada furtunoasa de necazuri si de incercari poate fi doar preludiul unei primaveri in care viata isi va redobandi frumusetea si rodnicia. Se cade sa invatam sa privim prin credinta dincolo de aspectul superficial al lucrurilor si sa acceptam raul ca pe o necesara pregatire a binecuvantarilor viitoare.

Anunțuri