Ne-a tinut putin de vorba, pana ce-l pregateau pe nenea Richard pentru vizita noastra. Ca de-obicei, ochii dansei straluceau cu sclipirea unei inteligente binevoitoare, pregatita intotdeauna sa imparta din prea plinul inimii. Daniela, sotia mea, purta un tricou pe care-l cumparase din Israel. Intr-o asezare multicolora, cineva pictase pe el toate literele alfabetului evreiesc.

„Ia te uita, ce lucrare!” a exclamat tanti Bintea. „Fiecare litera este mai frumoasa ca alta! Sti, la evrei fiecare litera are povestea ei. Exista credinta ca alfabetul poporului ales le-a fost daruit de insusi Dumnezeu, asa ca fiecare litera are o mare insemnatate. Exista si o carte minunata pe acest subiect. „Ai citit-o?” O vazusem, dar nu apucasem inca sa o citesc. „Lasa ca o caut eu si ti-o dau sa o citesti”, m-a asigurat dansa.

„Literele”, a continuat, „sunt semne cu mare insemnatate. Din ele se formeaza cuvintele. M-am gandit zilele acestea la taina limbajului … Fiecare popor isi are trairile lui si le exprima in cuvinte. Acestea formeaza un limbaj si fiecare popor isi are limbajul lui. Sentimentele sunt aceleasi, dar cuvintele sunt diferite in fiecare limba. Asta este limitarea cuvintelor. Ele nu pot cuprinde toata trairea sufletului. Cineva spunea ca „toate cuvintele sunt o bucata inghetata de suflet, un fragment de spirit care s-a solidificat.”

Asultand-o vorbind pe tanti Bintea, mi-am amintit ca citisem undeva ca aceste „cuvinte” sunt un ecou al trairilor. Sufletul a trecut de mult mai departe, dar ecoul mai persista, intr-o inertie a miscarii sufletesti care le-a cauzat.

Cine ar putea spune cate astfel de „taine” stia tanti Bintea si cate erau inca doar cautate de mintea dumneaei ascutita. Si cine, in afara unor putini intimi, stie ca pe multe din cartile scrise de R. W. ar fi trebuit sa apara alaturi de numele lui si numele … ei ?

Modestia tacuta a unei sotii de exceptie … sau: un ajutor potrivit pentru un om de dimensiuni atat de neobisnuite.

Anunțuri