Vremuri ale minunilor. L-am cautat ieri, dar mi s-a raspuns ca nu poate fi vizitat din cauza starii precare de sanatate. Ne-a primit astazi, 25 Octombrie 1999. Ii promisesem de cand cu intoarcerea din Romania ca ma voi duce la dansii cu Cina Domnului. Trecusera de atunci aproape patru saptamani in care am stat departe din cauza unei gripe care s-a tinut scai de mine.

Inainte de a merge la dansul, am petrecut cateva clipe de vorba cu tanti Bintea. Ca intotdeauna, era inarmat cu un mesaj proaspat, pregatit si gandit special pentru noi. Venisem impreuna cu un pastor american tanar, ales de curand la o Biserica din orasul nostru si cu un alt tanar roman care se pregatea sa inceapa o misiune in Romania.

„Unul din cele mai frumoase capitole din Biblie este capitolul doi din cartea Deuteronom. Poporul Domnului se afla in fata unui mare eveniment. Trebuiau sa treaca Iordanul si erau ingrijorati de ceea ce-i astepta pe malul celalalt. Se gandeau la primejdiile luptelor si la cate si mai cate. Se intrebau probabil: „Cum va fi maine?”

„Moise, omul lui Dumnezeu este trimis sa le tina un discurs care sa-i pregateasca. Curios ca in loc sa le vorbeasca despre „ziua de maine” si sa le raspunda la intrebarile din inima lor, omul lui Dumnezeu le vorbeste despre ieri, despre vremea ultimilor patruzeci de ani in care „incaltamintea nu li s-a tocit in picioare si hainele de pe ei nu s-au rupt.” Daca vrei sa stii cum va fi maine, uita-te la ieri! Acelasi Dumnezeu este si ieri si azi si maine! Amintirea minunilor din trecut este cea mai buna pregatire pentru bataliile din viitor. Luati de iuresul vietii, noi ne gandim prea mult la „maine” si uitam sa ne amintim ce a facut Dumnezeu pentru noi pana acum. Aceasta trebuie sa o facem si atunci vom avea o stare buna pentru infruntarile care ne asteapta inainte.”

Ca de obicei, mi-am dat seama ca tanti Bintea a fost intotdeauna un predicator mai bun decat nenea Richard, sau mai bine zis: amandoi au fost invaluiti de un nor al harului in care ti-era foarte greu sa spui unde se sfarseste unul si unde incepe celalalt. Dupa aceasta introducere, ne-am dus in camera dansului.

L-am gasit, surprinzator, asezat in fotoliul de langa biroul de lucru. Nu-l mai vazusem de mult stand in capul oaselor. Era limpede si ochii-i straluceau de o mare bucurie interioara.
„Mi s-a umplut iarasi casa cu frati. Ce mai e nou?”

I-am transmis salutari din partea unei doamne din Piatra Neamt care se pocaise in urma citirii uneia din cartile scrise de dansul.

„Care dintre ele?”

Luat prin surprindere, am inceput sa baigui ceva …

„Te intreb care carte pentru ca vreau sa o citesc si eu. Poate ma mai pocaiesc si eu!”

Am izbucnit intr-un hohot de ras. Ma prinsese iarasi cu una din glumele dansului. Ma surprinsese pentru ca nu-l mai credeam in stare de glume.

I-am transmis dorinta lui Danut Manastireanu, fondatorul scolii Richard Wurmbrand din Iasi, de a avea o biografie a dansului. Mi-a spus ca exista asa ceva, dar este raspandita in vreo sase carti. Am insistat, gandindu-ma ca l-am putea face sa-si mai aminteasca lucruri pe care nu le vom mai putea afla din alta parte.

„Vreau sa ne spuneti ceva despre copilaria petrecuta la Istambul.” Dana, sotia mea, a spus: „Poate ne spune ceva tanti Bintea.” A zambit si a spus: „Nu stie Bntea prea multe, ca daca ar fi stiut, poate ca nu s-ar mai fi maritat cu mine!” De data aceasta era vesel de-abinelea. Mi-am dat seama ca ii lipsisem mult si savura acum reintalnirea noastra. Mi-am dat seama si ce mult ne lipsise dansul noua …

In timpul Cinei, m-a intrerupt si ne-a zis:

„Stiti? In ebraica, cand zici ” Luati, acesta este trupul Meu” … scoti aceleasi sunete ca si cand ai zice: „Luati, este spre binele vostru …” Limba folosita de Domnul Isus este foarte bogata in sensuri. Ce a facut El a fost spre binele nostru si El ne spune acelasi lucru si astazi.

Coincidenta a facut ca ei sa implineasca tocmai atunci 63 de ani de casnicie, asa ca le-am cantat un romanesc si insufletit: „La multi ani …” Li s-au umezit ochii, iar tanti Bintea a spus: „Stiu foarte multe lucruri despre Richard si mai stiu si ca il iubesc si acuma foarte mult!”

„Au zis toti ca nu va fi o casnicie reusita” a murmurat fratele Richard. Ea a suferit foarte mult. Nemtii i-au ucis parintii. Vina lor a fost doar ca erau evrei. I-au omorat si fratii si surorile. Si ei au fost vinovati ca s-au nascut evrei. A ramas doar ea singura. Singura a ramas si cand am stat eu in inchisoare. Mi-au dat 20 de ani si apoi la rejudecare mi-au dat 25 de ani. In tot timpul acesta ei i-au spus ca eu sunt mort; ca n-are nici un rost sa ma mai astepte. Dumnezeu a avut insa alte planuri. M-a scos de acolo si am facut inconjurul lumii sa spun oamenilor despre minunile lui Dumnezeu.”
A intervenit sora Bintea: „Intr-o zi, intr-o mare adunare de studenti, s-a ridicat un tanar in mijlocul salii si l-a intrebat pe Richard: „Ati vazut cu ochii dumneavoastra macar o singura minune facuta de Dumnezeu?”

Richard a tacut putin, iar apoi i-a raspuns: „Nu, n-am vazut doar minuni cu ochii mei … Eu insumi sunt o minune a Lui. M-a crutat cand au fost omorati mii de evrei ca sa vorbesc in locul tuturor. M-a scos din celula mortii ca sa marturisesc despre viata daruita de El.”

La plecare, tanti Bintea a insistat sa citim primele cinci versete din psalmul 105. „Acesta, a spus dansa, este un program de viata”:

” Laudati pe Domnul,
chemati Numele Lui!
Faceti cunoscut printre popoare ispravile Lui!
Cantati, cantati in cinstea Lui!
Vorbiti despre toate minunile Lui!
Faliti-va cu Numele Lui cel sfant!
Sa se bucure inima celor ce cauta pe Domnul!
Alergati la Domnul si la sprijinul Lui,
cautati necurmat fata Lui!
Aduceti-va aminte de semnele minunate pe care le-a facut,
de minunile si de judecatile rostite de gura Lui.”