Adevarul exista! Minciunile trebuiesc inventate.

„Zici ca nu exista adevar absolut. Esti absolut sigur de asta?”

Probabil ca nici una din temele de discutie intre noi si nenea Richard n-a fost mai fascinanta ca aceea despre „adevar”. Dansul, impreuna cu N. Steinhardt, un alt puscarias evreu care si-a trait crestinismul in temnitele comuniste, a ajuns la convingerea ca mintea omeneasca este un foarte prost arbitru atunci cand vine vorba despre adevarul absolut. Iata ce scrie N.

Steinhardt:

Nici una dintre virtutile si nici unul dintre atributele divinului nu poate fi izolat si idolatrizat. Numai cumpanitul lor ansamblu reprezinta dumnezeirea. Ca atare, nici adevarul – singur – nu e un criteriu absolut. Citind pe Luther (De servo arbitrio) ma conving si mai mult de aceasta si-mi amintesc aforismul lui Pascal: „Pana si din adevar iti poti face un idol, deoarece adevarul fara dragoste nu e Dumnezeu, ci e chipul Lui, si-i idol, pe care nu se cuvine nici sa-l iubesti, nici sa i te inchini.”

In urmarirea adevarului, una din preocuparile de capatai trebuie sa fie evitarea erorilor. Nimic nu este mai opus adevarului decat ceea ce seamana cu adevarul. Dusmanul adevarului nu este minciuna, ci „aparenta de adevar.”

Ca sa ajungem la realitatea ultima este necesar uneori sa investigam si cu alte instrumente de cercetare, superioare ratiunii. Iata ce spune Richard Wurmbrand:

„Si ce daca parte de adevar este irational? Nici n-ar putea fi altfel, ratiunea noastra este limitata la domeniul experientei senzoriale. Exista insa atata realitate dincolo de ceea ce putem noi gandi sau experimenta … Orice efort de intelegere limitat doar la instrumentul ratiunii este zadarnic si superficial. De aceea avem nevoie de „revelatie”!

In urmarirea adevarului, foloseste-ti intuitia, instinctul, credinta, emotiile si mai ales textul Scripturii. Daca prin adevar se intelege corespondenta dintre exprimare si realitate, atunci omenirea in sine nu poseda adevar. el ne poate fi daruit doar din inalt, venind la noi dintr-o alta sfera de existenta.

Exista o intelepciune a inconstientului, numita credinta. Cea mai mica farama din lumea inconstientului nostru este cu mult mai pretioasa decat cea mai nobila parte a gandirii constiente. Lui Dumnezeu ii place sa locuiasca in intunerecul subconstientului si inconstientului nostru. Acolo este depozitat adevarul pe care se sprijina constiinta noastra.

Nu exista raspunsuri corecte la intrebari gresite. „Care este melodia unei piersici?” Cautatorii de adevar incep, in general, prin a cauta raspuns la intrebarea: „Ce?”. Atitudinea lor este gresita. Pilat a comis aceiasi eroare: „Ce este adevarul?” a intrebat si el. Inaintea lui se afla Adevarul in persoana, dar Pilat nu l-a bagat in seama. El a facut falsa prezumtie ca adevarul este concluzia unor discutii, o colectie seaca de afirmatii. Realitatea este ca „Adevarul” nu este un „ce”, ci un „Cine”. Dumnezeu si Fiul Sau, Isus Christos sunt Adevarul. Doar Sfanta treime contine corespondenta desavarsita intre cuvant si toate lucrurile create, vazute sau nevazute.”

Orice investigatie dupa „adevar” este sterila, insuficienta si chiar vinovata, daca ne lipseste ravna care-l aplica imediat in practica. Cea mai buna lauda pe care o putem face adevarului este sa-l traim!

Anunțuri