Category Archive

Din imensa familie a “popestilor”, in care unii au ramas “popi”, iar altii au luat-o care incotro, Tudor Popescu a fost un preot ca o scanteie lasand in urma ei o dara de lumina. La aceasta scanteie s-a aprins sa arda si Aurel Popescu, omul care a cutreierat Romania si America cu Evanghelia.

Este foarte greu sa cuprinzi in cateva randuri o viata de om. Cine s-ar putea incumeta sa o faca ? Randurile care urmeaza ne aduc inaintea ochilor ceva din viata si activitatea unui roman de exceptie.

Teodor Popescu a fost un preot ortodox care si-a luat in serios menirea, un om de o spiritualitate exemplara si un deschizator de drumuri pentru cei porniti dincolo de rutina unor ritualuri religioase spre realitatea unei umblari personale proaspete cu Isus Christos.

Cand se va rosti adevarata istorie a crestinismului din Romania, aparitia lui Teodor Popescu in neamul romanesc va fi caracterizata ca una din marile interventii ale lui Dumnezeu in viata spirituala a romanilor.

Am putea grupa aceste fragmente sub titlul: “Renasterea refuzata” sau “Regrete tarzii”. N-ar fi insa drept sa o facem. Viata si influenta lui Teodor Popescu au Read the rest of this entry »

Arhimandritul Scriban

De remarcat este ca formalismul religios si viata straina     de Evanghelie atat a clerului, cat si a poporului erau cunoscute de foarte multi.

Arhimandritul Scriban facea unele afirmatii tari in aceasta privinta. Printre altele el spunea: “Pretutindeni este lipsa de viata … O astfel de biserica devine o anexa politica, iar de viata religioasa, nu mai poate fi vorba. Ea duce o existenta egala cu moartea … Aceasta a fost biserica bizantina, lacas decorativ din care spiritul se stingea … Mostenirea aceasta au capatat-o toate bisericile ortodoxe, toate au caracterele sterilitatii cu un viciu din nastere.,.”

Tot in “Neamul romanesc”, Scriban scria: “Biserica asa cum la noi practica Read the rest of this entry »

Incetul cu incetul, Teodor Popescu a eliminat unele cuvinte din slujba pe care o facea la biserica. Nu mai putea sa spuna: “Prea sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi”. Si nu mai zicea: “Pentru rugaciunile sfintilor, parintilor nostri …” La sfarsitul slujbei, el zicea: “Cristos, adevaratul Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca. Amin”. Teodor Popescu spunea mai tarziu: Mi-am permis ceea ce nu era de asteptat. O intreaga biserica sa se plece in fata mea? Dar nu puteam altfel, cugetul ma apasa. Iar modificarile mele prevesteau sfarsitul!”

Intrebarile pe care i le puneau diferiti preoti in revista erau oarecum mai sincere, erau deschise. In schimb, in dos unii preoti din Capitala nu puteau sa vada bine lucrarea lui Teodor Popescu. Foarte multa lume se Read the rest of this entry »

Teodor Popescu s-a aparat in fata invinuirilor, cu intentia de a ramane in biserica si a vesti acolo mai departe Evanghelia. Comitetul de aparare, care s-a format din enoriasi, in articolele pe care le publica, arata insa un spirit de controversa care nu era in felul de a gandi al preotului Teodor Popescu.

S-a ivit insa un credincios, poetul Dimitrie Nanu, care in brosura sa “Lupta intre logica si sofism, intre Evanghelia si tipic”, raspunde cu mult bun simt celor trei figuri bisericesti care prin presa i-au adus lui Teodor Popescu unele invinuiri. Este vorba de preotul Grigore Pisculescu (Gala Galaction), de Popescu Malaiesti si de arhimandritul Scriban. Cateva randuri din aceasta lucrare a lui Dimitrie Nanu sunt necesare pentru intelegerea situatiei in care se afla Teodor Popescu.

Lui Gala Galaction, Dimitrie Nanu ii raspunde in scris la unele articole publicate in ziare. Intre altele, Dimitrie Nanu spune: “E scris negru pe alb: “Un singur mijlocitor”. Prin ce aberatii Read the rest of this entry »

“Daca prin biserica romaneasca se intelege biserica de astazi, amortita, moarta, in care cei ce intra in ea ca slujitori nu cauta decat un mijloc de trai sau folosul lor, atunci desigur ca ma vad scos din ea. Daca Dumnezeu, prin nemarginita lui bunatate m-a adus la o stare sufleteasca noua, la o smulgere de sub robia atator pacate ce bantuiesc pe cei ce se socot ceva in aceasta biserica, atunci acest lucru m-a rupt de biserica. Daca prin biserica de astazi se intelege societatea religioasa condusa si de oameni care nu calca pe urmele lui Cristos, atunci da, sunt scos din ea”.

Asa scria preotul Teodor Popescu mitropolitului, spre sfarsitul anului 1923.

Poetul Octavian Goga, in revista sa “Tara noastra” din 13 ianuarie 1924 a publicat ca articol de fond “Razvratirea de la Cuibul cu Barza”. Din scurta lui vizita la Cuibul cu Barza, poetul a putut sa inteleaga unele lucruri pe care clericii nu puteau sau nu voiau sa le priceapa.

“Acum doi ani, scrie Octavian Goga, cand eram la Ministerul de Culte, mi-aduc aminte, in treacat mi s-a atras atentia, asupra unui fenomen interesant ce se ivise la o biserica din Bucuresti, dintr-un cartier mai ferit. La biserica din mahalaua Cuibul cu Barza, mi se spunea ca un preot cuvantator aduna lume multa, care se agita pe probleme religioase si al carei numar creste necontenit. Noutatea mi se parea neobisnuita in vartejul acestei capitale zgomotoase si impresiile ei m-au pus pe ganduri”.

“Duminica viitoare, fara nici un anunt prealabil, nu ca ministru, ci ca simplu credincios, m-am dus la Read the rest of this entry »