Pavel Nicolescu

Iată o predică rostită la Bethel în preajma Crăciunului anului 2003. Spre surprinderea noastră a tuturor, Pavel Nicolescu a ales să citească într o seara de Crăciun textul din Efeseni 5:22 33:

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Christos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul Trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Christos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
Bărbaţilor, iubiţi vă nevestele cum a iubit şi Christos Biserica şi S a dat pe Sine pentru ea, ca s o sfinţească, după ce a curăţit o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Christos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale Trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă sa şi se va lipi de nevastă sa şi cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare (vorbesc despre Christos şi despre Biserică). Încolo, fiecare dintre voi să şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se teamă de bărbat.”

„Subiectul meu mă fascinează şi mă preocupă. El este una dintre minunile harului lui Dumnezeu. Cea mai mare minune despre care am ajuns să ni se pară banală este «creaţia». A doua minune este întruparea Fiului lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Şi a treia minune este Biserica.

Lumea în care trăim este o minune extraordinară, pentru că a existat o vreme când ea n a fost şi nici nu trebuia să fie. Dumnezeu n a creat această lume pentru că avea nevoie de ea. Putea să trăiască foarte bine şi fără ea. Pentru Dumnezeu nu este o «necesitate» ca să aibă lumea asta în fiinţă. În veşnicia trecută, El a trăit fără ea. Faptul că El a chemat o de la inexistenţă la existenţă este ieşit din comun. Oare de ce a creat o, dacă n avea nevoie de ea? Mai ales că această lume I a făcut după aceea o seamă întreagă de probleme. La întrebarea aceasta nu se poate da un răspuns raţional. Putem spune doar că Dumnezeu a creat lumea aceasta din dragoste; a creat o din preaplinul harului Său. Eu spun uneori că Dumnezeu n a creat lumea pentru o necesitate, ci pentru că lumea inexistentă avea nevoie de Dumnezeu.

A doua minune este că Dumnezeu a creat această lume, ea s a ridicat împotriva Lui, şi El, în loc să o nimicească, a făcut un plan de mântuire a ei. Lumea aceasta a devenit de fapt o scenă pe care a venit Fiul lui Dumnezeu. Lumea este «Christologică», este scena întrupării şi

Pavel Nicolescu

Nu cred ca exista in toata Romania un om care sa fi citit mai multe carti ca Pavel Nicolescu! Omul acesta ascunde in statura sa mica un “gigant” al intelectului scolastic. Glumind, am putea spune ca el reprezinta, peste puntea anilor si in diferite circumstante, o copie la scara a lui Stefan cel Mare: “Mic la stat, mare la sfat si … viteaz cum n-a mai stat.” (vorba cronicarului Neculce, daca nu ma insel).

Pentru cei care-l cunosc mai de aproape, si partea cu “repede varsatoriu de sange” are o anumita corespondenta …

Cu faima lui Pavel Nicolescu m-am intalnit prima data la Securitate. Ma aflam la un interogatoriu, dupa niste revendicari pe care le cerusem impreuna cu colegii de la Seminar celor din conducerea Uniunii. Despre legatura organica dintre cei aflati la conducerea Seminarului si Uniunii si … organele de Securitate, evidenta si in cazul acesta, ii las pe altii sa vorbeasca.

M-au lasat sa astept cateva ore intr-o “sala”, dupa care m-au chemat “inauntru.” De dincolo de pereti, ajungeau pana la mine strigatele unui om batut

Pavel Nicolescu

Este oare posibil ca o predica, un fragment de discurs sa te afecteze asa de mult ca sa-ti schimbe apoi tot restul vietii?

Da, se poate! Rezultatul si dovada unei astfel de situatii sunt chiar eu!

Este vorba despre una din predicile rostite de Pavel Nicolescu la “Sfanta Treime”. A ales sa vorbeasca despre “Ce este si ce nu este spiritualitate crestina”. Ca sa ne ajute sa intelegem mai usor locul pe care trebuie sa-L ocupe Dumnezeu in viata noastra, Pavel Nicolescu a ales sa ne dea imaginea unei reprezentari grafice. Ne-a rugat sa ne imaginam un cerc pe care sa-l impartim in sectoare proportionale cu

Pavel Nicolescu

L-am intalnit iarasi la Conventia de la San Francisco. Mi-a facut o deosebita placere sa-l vad alaturi de Aurel Popescu. Intamplarea, providenta sau poate doar admiratia noastra ne-a facut sa le fiu, impreuna cu Radu Stir, pastorul nostru de la tineret, sursa de transport intre doua din locurile in care s-au tinut lucrarile Conventiei. Ca de obicei, intre Pavel Nicolescu si Aurel Popescu nu s-a pierdut prea mult timp cu “politeturi.” Prietenia si umblarea lor indelungata impreuna i-a ajutat sa ajunga foarte repede la o discutie “cu miez”. Filosoful din Pavel Nicolescu a tinut sa verifice cu matematiceanul din inginerul Aurel Popescu temeinicia unor observatii socotite pe drept cuvant “paradoxale”:

“Cum se face ca “i” la patrat da un numar real ? Se poate ca un numar imaginar sa duca la o cantitate reala ? Cercetarile recente au dus la o adevarata filosofie a matematicii. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca matematica are mai mult de a face cu “relatii” dintre entitati, decat cu cantitati reale. Avem de a face cu

Pavel Nicolescu

Pentru ca nu exista aproape nimic scris de acest extraordinar predicator, iata transcrierea mesajului sau rostit la Conventia Asociatiei Bisericilor Baptiste Romane, tinuta la San Francisco in 31August 2002. (Frate Pavel, trebuie sa-mi cumparati un casetofon in schimbul celui pe care l-am stricat ca sa fac aceasta transcriere!) Predica a fost bazata pe textul din Faptele Apostolilor 4:23-31.

“Am sa spun cateva cuvinte inainte de predica, despre “Diaspora romaneasca”. Romania, ca fosta tara comunista din sud-estul Europei, deci nu din Africa sau Asia, are cea mai puternica diaspora religioasa. Este un fenomen specific al fostei Romanii comuniste. Nici Ungaria, nici Bulgaria, nici Cehoslovacia, nici fosta Uniune Sovietica nu are o diaspora religioasa atat de raspandita cum are Romania. Pretutindeni, diaspora romaneasca, chiar daca aparent este slaba, Il cauta pe Dumnezeu. Dupa aprecierea mea, avem pe teritoriul Statelor Unite cel putin doua sute de biserici romanesti, incepand de la baptisti si pana la ortodoxi.

Aceste biserici sunt slujite de peste 250 de slujitori religiosi: baptisti, adventisti, pentecostali, crestini dupa evanghelie, cativa romano catolici si foarte multi ortodocsi. Numai in New York avem