Category Archive

Exsita oameni care spun ca Liviu Olah s-a schimbat in America. Eu unul, nu impartasesc aceasta parere.

Seara asta, Miercuri 21 August 2002, l-am auzit rugandu-se dupa predica rostita de Daniel Sarlea, pastorul musafir venit de la San Bernardino. M-am dus imediat dupa “Amin”, la fratele Liviu Olah sa-l iau iau in brate si sa-l strang cu drag. Ce spusese in rugaciune ? Cuvinte pe care le-a trait o viata intreaga:

“Doamne, te rog un lucru foarte, foarte important in seara aceasta. Nici nu as indrazni sa ti-l cer, daca Duhul Sfant nu ne-ar da si imaginatia necesara ca sa putem intelege si cere lucruri mari ca acesta. Te rog sa faci sa se implineasca cu mine scopul acela precis si exact pe care l-ai avut Tu in vedere atunci cand ai hotarat sa ma nasc pe planeta aceasta. Nu voia mea si nici planurile mele sa se implineasca. ci numai voia Ta si numai planurile tale.”

Cuvintele acestea erau perechea unor altora, scrise de Thomas a |empes: “Omul propune, dar Dumnezeu dispune.” Stiam si eu ca Dumnezeu daruieste darurile cele mai bune celui care nu-i pune nici un fel de conditii. Stiam si ca acest Dumnezeu il folosise pe Liviu Olah intr-un mod unic si neasteptat, cand “trezirea” spirituala s-a petrecut sub cea mai crunta stransoare a ideologiei comuniste. Ca un “taur puternic”, omul acesta se napustise asupra unei ordini strambe si sfaramase lanturile indoctrinarii materialiste si atee a maselor.

Victor Hugo observase bine ca “nici o armata din lume nu poate sta impotriva unei idei careia i-a venit vremea.” Aparitia lui Liviu Olah in crestinismul romanesc a marcat granita unei foarte necesare descatusari spirituale, pragul unei revarsari irezistibile a energiilor care za cusera latent in inimile atator sute de mii de credinciosi evanghelici.

Providenta a facut sa nu-l cunosc de aproape pe fratele Liviu in Romania. In afara unor vizite ocazionale la Seminar si a unor predici rostite din cand in cand in Bucuresti, lucrarea si faima dansului venea spre mine de departe, de pe meleagurile bihorene. Singurul nostru dialog s-a petrecut pe hartie, cand, dupa o prelegere la Seminar am indraznit sa-i scriu pe o coala de hartie o parere personala despre o problema care ma framanta mult pe vremea aceea. Raspunsul lui, tot in scris, pe cealalta parte a foii, l-am pastrat o vreme ca pe un talisman sfant. Ma uluise cu patrunderea lui spirituala si cu maturitatea in tainele Cuvantului.

L-am cunoscut mai bine si mai de aproape aici, la Los Angeles. Impreuna cu Petru Popovici, cu Simion Cure si cu Richard {urmbrand, mi-a fost unul din stejarii la umbra carora am invatat cum se creste spre inaltimile cerului. L-am pastrat si-l voi pastra intotdeauna in amintire ca pe un evanghelist de exceptie, un unicat intr-o generatie, un sfant in caracter, un luptator al rugaciunii si un mare apologet al mereu necesarei pocainte.

Exsita oameni care spun ca Liviu Olah s-a schimbat in America. Eu unul, nu impartasesc aceasta parere.

Seara asta, Miercuri 21 August 2002, l-am auzit rugandu-se dupa predica rostita de Daniel Sarlea, pastorul musafir venit de la San Bernardino. M-am dus imediat dupa “Amin”, la fratele Liviu Olah sa-l iau iau in brate si sa-l strang cu drag. Ce spusese in rugaciune ? Cuvinte pe care le-a trait o viata intreaga:

“Doamne, te rog un lucru foarte, foarte important in seara aceasta. Nici nu as indrazni sa ti-l cer, daca Duhul Sfant nu ne-ar da si imaginatia necesara ca sa putem intelege si cere lucruri mari ca acesta. Te rog sa faci sa se implineasca cu mine scopul acela precis si exact pe care l-ai avut Tu in vedere atunci cand ai hotarat sa ma nasc pe planeta aceasta. Nu voia mea si nici planurile mele sa se implineasca. ci numai voia Ta si numai planurile tale.”

Cuvintele acestea erau perechea unor altora, scrise de Thomas a |empes: “Omul propune, dar Dumnezeu dispune.” Stiam si eu ca Dumnezeu daruieste darurile cele mai bune celui care nu-i pune nici un fel de conditii. Stiam si ca acest Dumnezeu il folosise pe Liviu Olah intr-un mod unic si neasteptat, cand “trezirea” spirituala s-a petrecut sub cea mai crunta stransoare a ideologiei comuniste. Ca un “taur puternic”, omul acesta se napustise asupra unei ordini strambe si sfaramase lanturile indoctrinarii materialiste si atee a maselor.

Victor Hugo observase bine ca Read the rest of this entry »

A aparut meteoric, ca un profet neasteptat, ca o ploaie de vara peste un pamant uscat, ca un torent irezistibil de viata cazand din inalt peste vaile sortite rodirii fertile.

Dupa ani de tacere si de secluziune intr-o prozaica pozitie de arhivar, a aparut ca un Ilie Tisbitul al veacului modern, trimis de Dumnezeu la curtea puterilor vremii, sa le strice linistea idolatra si sa le dovedeasca atotputernicia divina. Pornit ca si profetul de demult sa intoarca neamul si natiunea la Dumnezeu, Liviu Olah a fost un exemplar singular, a carui putere spirituala deosebita a ramas, in ciuda multimii de ucenici si imitatori, inimitabila.

Impactul pe care l-a avut asupra celor care-l ascultau si vedeau pentru prima data in viata lor a fost formidabil. Destul sa spun ca i-am retinut aproape cuvant cu cuvant prima predica pe care l-am auzit rostind-o intr-o duminica “a inaltarii”, cand a ramas fara sa fie programat si cumva fara sa vrea in Bucuresti, desi s-ar fi cuvenit sa fie in mijlocul bisericii lui din Oradea. Fratele Talos Vasile l-a invitat sa vorbeasca la biserica “Sfanta Treime” din cartierul “Mihai Bravul”.

A predicat mai bine de o ora, dar … cine s-a uitat la ceas? Timpul parca se suspendase si cel Read the rest of this entry »

Care-i definitia unui sfant ? Care-i definitia unui om smerit? Recunosc faptul ca nu stiu sa dau definitii, dar astazi, la biserica Betania din La Habra, cred ca am vazut un astfel de om.

M-am dus sa tin locul lui Liviu Tiplea, pastorul local si prietenul meu plecat  in concediu. Providenta a facut ca, din Romania in drum spre Conventia din San Francisco, sa ne viziteze si fratele Nicu Vandici, directorul programului “Trans {orld Mondial” pentru Romania, impreuna cu fratele Cooper, directorul aceluiasi program pe toata Europa.

Dupa ce au adus un raport si un scurt mesaj, am fost rugat sa conduc rugaciunea de dupa colecta.
Stand pe banca si ascultandu-i pe cei doi, nu m-am oprit sa nu observ o simetrie surprinzatoare intre vizita celor doi si prezenta in sala a lui Liviu Olah. Cand am ridicat audienta la rugaciune, am spus despre “ceasul implinirii” pe care trebuie sa-l traiasca acum Liviu Olah, omul care, cel dintai din Romania, a indraznit sa creada ca va exista un sfarsit al comunismului si ca Dumnezeu va avea ultimul cuvant in istoria Romaniei, cand va aduce vremea ca Evanghelia sa fie predicata pe stadioane, in presa, la televizor si … la radio!

Rugaciunile lui pareau atunci tuturor credinciosilor din tara, si chiar pastorilor cu un oarecare nivel spiritual, “foarte copilaresti”  si lipsite de “temei biblic.”

“Cred ca astazi, Dumnezeu isi justifica un copil al credintei”, am spus eu, “si vreau sa-l las pe dansul sa ne conduca in rugaciunea de multumire.

Departe de a prelua linia sugerata de mine, Liviu Olah s-a rugat asa:
“Doamne, nu un om cu initiativa personala s-a rugat atunci, ci un om care a simtit calauzirea Duhului Sfant. Omul n-are nici un merit. Toata lauda Yi se cuvine numai Yie si lucrarilor Tale pline de har si de putere.

Iarta-ne ca Te cunoastem asa de putin si Te slujim asa de neputinciosi. Stiu ca ne va fi rusine cand ne vom prezenta inaintea Ta, pentru faptul ca n-am indraznit sa Te rugam pentru lucruri marete pe care erai gata sa le faci pentru noi. Iarta-ne ca nu credem indeajuns Cuvantul tau si nu ne lasam calauziti suficient de Duhul Tau cel Sfant. Deschide-ne ochii sa Te vedem mai bine si sa indraznim sa colaboram cu Tine la lucrarile Tale nespus de mari.”

Am vazut un om care Ii da toata slava, toata lauda si tot meritul lui Dumnezeu, fara sa vrea sa opreasca nimic pentru sine. Este oare acesta un om smerit, un om  … “sfant” ?