Category Archive

Absolut autentica! Astazi, (4 Februarie 2002) in timp ce o asteptam pe Silvia Tarniceriu sa vina la aeroportul din Los Angeles, am cules o perla de la un evreu cu “chipilig” care statea pe banca langa mine si astepta si el probabil pe cineva drag.

Una din “asistentele sanitare” (femeile de servici) din aeroport s-a apropiat de grupul nostru si, ridicad o hartie de sub unul din scaune, a zis cu naduf: “Zici ca ti s-a lipit de talpa pantofului pe cand erai la {C si ai adus-o pana aici, a?”

In tacerea si jena generala, tot ea a continuat, pusa pe scandal: “Nu, nu trebuie sa va grabiti chiar asa si sa-mi raspundeti toti deodata!” Apoi a plecat, lasandu-ne “masca.”

O alta femeie angajata de aeroport s-a apropiat de noi si a incercat sa dreaga busuiocul si sa scape situatia cu o lamurire de genul: “Este o femeie problema, ce sa facem, si noi avem de suportat o groaza de vorbe din partea ei, etc. etc. O data, mie mi-a spus, etc. etc. …”

Cand ea a tacut, eu am incercat sa ricosez un raspuns de genul: “Pacat de ea, consuma o mare doza de energie degeaba pentru stilul asta de viata …”

Unul a mai adaugat una, altul a mai spus alta, pana ce am tacut toti. Atunci, evreul de langa mine a spus si el: “Saraca! Daca ea poate sa traiasca cu ea insasi 24 de ore pe zi, cred ca este de datoria mea sa o suport si eu macar 2-3 minute.”

M-am uitat deasupra parului, la “tichia” care-i acoperea crestetul si mi-am zis: “O minte ca aceasta merita sa stea la umbra!”

O singura litera schimbata, un singur sunet pronuntat diferit intr-un cuvant, o intonare putin schimbata si ce diferenta! Iata doar cateva exemple:

- viata de “casnicie” sau viata de “caznicie”?

- un om “optimist” sau unul “of-timist”?

- dimineata, unii se intorc la muncile “zilnice”, altii la cele “silnice”!

- unii ar dori ca toata lumea sa fie plina de oameni “cumsecade”, dar mie mi-ar place daca macar cativa dintre ei ar fi si “cum-se-ridica” !

- ca sa reusesti in viata, unii spun ca trebuie sa fii “capabil”, altii sustin ca poti optine aceleasi rezultate si daca esti doar “cap-abil”!

- cred ca un om “obraznic”, de fapt “n-are obraz”!

Vorbind intr-un interviu despre Iaser Arafat, Simon Perez, prim ministrul Israelului spunea: “El are un vis: sa recucereasca Ierusalimul pentru arabi si sa stabileasca un stat Palestinian. Nu este drept si nu poti sa-i iei cuiva dreptul sa viseze. Fiecare dintre noi avem visul nostru si este normal sa fie asa. Viata este alcatuita insa si din vis si din realitate, asa ca fiecare visam, dar dimineata ne sculam ca sa facem compromisuri, adaptand visurile noastre la realitate.”

Cat de potrivite sunt aceste cuvinte pentru cei care trebuie sa-si “adapteze” pornirile imaginatiei la dimensiunile, vai, asa de stramte, ale realitatii!

Pe o alta placa de lemn, prinsa cu un cui modest in perete, am citit in casa unui frate menonit din Pensilvania:

“Omul nu poate numara nici macar cate seminte sunt intr-un mar, dar Dumnezeu poate numara pana si cate mere sunt intr-o samanta!”

“Lateral inteligence” (Inteligenta laterala). Am auzit despre aceasta expresie intr-unul din foarte reusitele seriale de televiziune britanica. Intr-o intriga cu accentuate nuante politiste, unul din personaje dezvaluie altor doua intregul complot si solutionarea lui revoltator de simpla. Cei doi exclama: “Dar cum de n-am rezolvat noi problema? Totul este atat de simplu! Aveam toate datele!” Replica detectivului este rece, britanica si, revoltator de simpla: “Pentru ca voi aveti o inteligenta laterala!”

Din contextul actiunii, am inteles ca, pentru britanici, o inteligenta laterala este o activitate intensa a creierului, care nu aduce insa progres, inaintare, ci doar imbogatire sterila de cunostinte, o dezvoltare “laterala”.

M-am gandit de multe ori de atunci ca aceasta expresie se potriveste si poporului roman, lipsit de spiritul intreprinzator si practic al celor care au “detinut rolul principal al actiunii pe scena istoriei”. Inteligenta laterala este inteligenta de arhivari, este viata unui popor “vegetal”, cum ne definea cu regret si revolta poeta romana Ana Blandiana.

Ne pricepem foarte bine sa adunam informatii si sa le “depozitam” in cutele inteligentei noastre de “cultura generala”. Ne lipseste insa Read the rest of this entry »

Unii oameni se lasa schimbati de imprejurari, altii prefera sa schimbe ei imprejurarile. “Cand strabat acestia valea plangerii, o prefac intr-un loc plin de izvoare.”

Joi 2 Martie, 2000. Zi grea, petrecuta aproape in intregime la tribunalul din orasul Santa Ana, unde sunt chemat din cand in cand sa traduc pentru romani inca nedeprinsi cu vorbirea limbii engleze. De data aceasta, romanii au fost in randul victimelor. Patru confrati de-ai nostri au fost luati ostateci de un mexican. Intre ei, doi oameni in varsta veniti in vizita din Romania sa-si vada copiii si nepotii. Vensera la bucurie. Acum erau in fata instantei ca martori ai acuzarii.

Necazul daduse buzna peste ei. Intamplarea facuse ca unul dintre ei, impreuna cu copilul sau sa se afle la usa casei unei familii de prieteni tocmai cand mexicanul sarise un gard si cauta un loc in care sa se ascunda de politistii care-l urmareau. Sub amenintarea pistolului, musafirii fusesera impinsi cu forta in casa si asezati pe burta cu fata la pamant.
Politistii din sase masini au incercuit apoi zona si i-au evacuat pe toti oamenii din casele invecinate. Toata tarasenia a durat mai bine de sase ore, dupa care mexicanul s-a predat in mainile autoritatilor, care-i hotarau acum pedeapsa.

Am fost chemat sa traduc pentru romanii care nu intelegeau limba engleza si nici prea bine ce se intampla. Ca intotdeauna in astfel de procese, procurorul era incruntat si aspru. Judecatorul era rece si distant. Acuzatul era speriat, dar indqrjit in “dreptatea” lui. Plutea in aer un aer de rautate si Read the rest of this entry »

Noiembrie 2000. As putea numi ce urmeaza: “O lectie neasteptata dintr-o sursa necautata”, sau “Leac pentru oboseala cauzata de ingrijorarea nenecesara.”

Dupa intrunirea pastorilor romani de pe coasta de vest a Americii, m-am grabit sa plec intr-o statiune turistica din apropierea parcului national Yosemite. Eram stresat la maxim. Doctorul ma sfatuise s-o iau mai incet, altfel ficatul si nervii mei ma vor duce “la pamant.”

De obicei, oamenii vin din toata lumea acolo ca sa joace golf. Eu m-am dus sa dorm; sa stau in casa si sa nu ma intalnesc cu nimeni; sa nu ma gandesc la nimic. Urmaream sa fug “in hanul de la marginea pustiei” de care vorbea Ieremia” (Ieremia 9:2). Tanjeam sa ma odihnesc si sa ma reancarc cu energie spirituala cum spune psalmistul:

“Eu zic: “O, daca as avea aripile porumbelului, as zbura, si as gasi undeva odihna!” (Psalm 55:6)

“Pe cand voi va odihniti in mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite din argint, si penele lui sunt de un galben auriu.” (Psalm 68:13)

Liliana, doctorita care se ocupa si cu biblioteca de la biserica noastra mi-a dat sa citesc: “The hidden link between Adrenalin & Stress” (”Legatura ascunsa dintre adrenalina si stres”) scrisa de doctorul crestin Archibald D. Hart. Am luat-o mai mult din politete si am rasfoit-o cumva doar din obligatie, ca sa pot sa-i spun ca am citit-o…
Redau mai jos, asa cum le-am inteles eu, doua din extraordinarele constatari ale acestui medic crestin.

“Nu de mult, am tinut un curs de “Stress management” pentru un grup de pastori aflati in concediu la munte. Frumusetea naturii din jur era un cadru ideal pentru relaxare, asa ca, timp de o saptamana, am cautat sa-i invat pe acesti bravi ostasi ai lui Christos cum sa-si ingrijeasca trupul si sufletul pentru a nu cadea victima stresului.

Dimineata, meditatia si rugaciunea erau conduse de unul din pastorii batrani, fost ani de zile in fruntea denominatiei lor, umblat prin toate bisericile, cunoscut de toti si care Read the rest of this entry »