2 septembrie 2004. L-am găsit acasă, puţin mai obosit şi mai agitat ca de obicei.

– Cum te simţi? l-am întrebat.

– Sunt tare necăjit că nu mai pot face lucrurile ca altădată … Obosesc aşa de repede! Aproape că nu mai sunt în stare de nimic.

L-am privit cu simpatie şi mi căutam câteva cuvinte prin care să-l încurajez. N-am apucat. A făcut o el însuşi:

– Nuii nimic. Am pe Duhul Sfânt în mine şi măcar atât pot să fac… să-l împiedic pe Antichrist să vină. Cât timp îl purtăm noi în inimi pe Duhul Sfânt, el îl ţine pe Antichrist la locul lui şi nu-i dă voie să-şi facă încă lucrarea. Mă rog pentru toţi oamenii, mă gândesc la Împărăţia lui Dumnezeu şi… îl împiedic pe Antichrist să vină. Iată ce încă mai pot să fac.