Care-i definitia unui sfant ? Care-i definitia unui om smerit? Recunosc faptul ca nu stiu sa dau definitii, dar astazi, la biserica Betania din La Habra, cred ca am vazut un astfel de om.
M-am dus sa tin locul lui Liviu Tiplea, pastorul local si prietenul meu plecat in concediu. Providenta a facut ca, din Romania in drum spre Conventia din San Francisco, sa ne viziteze si fratele Nicu Vandici, directorul programului “Trans {orld Mondial” pentru Romania, impreuna cu fratele Cooper, directorul aceluiasi program pe toata Europa.
Dupa ce au adus un raport si un scurt mesaj, am fost rugat sa conduc rugaciunea de dupa colecta.
Stand pe banca si ascultandu-i pe cei doi, nu m-am oprit sa nu observ o simetrie surprinzatoare intre vizita celor doi si prezenta in sala a lui Liviu Olah. Cand am ridicat audienta la rugaciune, am spus despre “ceasul implinirii” pe care trebuie sa-l traiasca acum Liviu Olah, omul care, cel dintai din Romania, a indraznit sa creada ca va exista un sfarsit al comunismului si ca Dumnezeu va avea ultimul cuvant in istoria Romaniei, cand va aduce vremea ca Evanghelia sa fie predicata pe stadioane, in presa, la televizor si … la radio!
Rugaciunile lui pareau atunci tuturor credinciosilor din tara, si chiar pastorilor cu un oarecare nivel spiritual, “foarte copilaresti” si lipsite de “temei biblic.”
“Cred ca astazi, Dumnezeu isi justifica un copil al credintei”, am spus eu, “si vreau sa-l las pe dansul sa ne conduca in rugaciunea de multumire.
Departe de a prelua linia sugerata de mine, Liviu Olah s-a rugat asa:
“Doamne, nu un om cu initiativa personala s-a rugat atunci, ci un om care a simtit calauzirea Duhului Sfant. Omul n-are nici un merit. Toata lauda Yi se cuvine numai Yie si lucrarilor Tale pline de har si de putere.
Iarta-ne ca Te cunoastem asa de putin si Te slujim asa de neputinciosi. Stiu ca ne va fi rusine cand ne vom prezenta inaintea Ta, pentru faptul ca n-am indraznit sa Te rugam pentru lucruri marete pe care erai gata sa le faci pentru noi. Iarta-ne ca nu credem indeajuns Cuvantul tau si nu ne lasam calauziti suficient de Duhul Tau cel Sfant. Deschide-ne ochii sa Te vedem mai bine si sa indraznim sa colaboram cu Tine la lucrarile Tale nespus de mari.”
Am vazut un om care Ii da toata slava, toata lauda si tot meritul lui Dumnezeu, fara sa vrea sa opreasca nimic pentru sine. Este oare acesta un om smerit, un om … “sfant” ?
1 comment
Comments feed for this article
mai 3, 2008 at 4:11 pm
pascugeabou@yahoo..com
Cu fr. Liviu Olah am fost coleg de clasa la Seminarul Teologic Baptist din Bucuresti. Am fost foarte apropiati ca frati de credinta si prieteni. Deseori ne consultam in multe din problemele importante ale vietii, avind si timp de rugaciune cu el, in ascuns. Invatasem nu de mult la Istoria Baptistilor, despre fratii nostrii anabaptisti care, sub sub domnia lui Maria Tereza, au putrezit de vii prin inchisori. Eram cu Liviu la rugaciune, sus la mansarda cladirii nr.2 a Seminarului, si-mi aduc aminte cind se ruga zicind:
“Doamne ! Daca va trebui sa putrezim si noi de vii in inchisorile comuniste, da-ne putere s-o facem cu bucurie pentru Numele Tau ! Amin !”
Liviu Olah a fost insufletit de o dragoste mare si sincera pentru Dumnezeu si de aceea a ars ca o torta vie, predicind Evanghelia in lungul si latul Romaniei, predicind de trei, de patru si chiar de mai multe ori intr-o singura dumineca. Din cauza aceasta a dat mult de lucru autoritatilor de stat, comunistilor, securistilor si informatorilor acestora, care trebuiau sa alerge si ei dupa el, sa-l urmareasca.
Asta sa intimplat pina in ziua cind a parasit tara si a mers cu visuri mari in America, unde spera ca in libertate sa faca mult mai mult pentru Dumnezeu. Nu stiu cit de multumit a fost sau este el de ceia ce a realizat in America, dar comvingerea mea a fost si este aceia ca Fr. Liviu Olah n-a parasit Romania comvins ca-l trimite Dumnezeu in America.
Din cite-mi aduc aminte eu ca prieten al lui, din discutiile avute cu el inainte de plecare, eu cred ca el nu avea siguranta ca este sau nu voia Domnului sa plece din Romania. Eram odata impreuna invitati la o nunta la Resita. Pe cind eram la masa si fratii s-au distrat pe seama noastra oferindu-ne un “Tort din mamaliga”… imi amintesc cum Liviu imi punea mereu aceiasi intrebare, o intrebare staruitoare al carei raspuns il interesa foarte mult: “Ce parere am eu despre plecarea lui din Rominia. Face bine sau rau ?”.
Repetarea aceleiasi intrebari, pina in preziua plecari, ma facut sa cred ca el nu avea incuviintarea ca este in mod sigur voia Domnului sa plece sau nu din tara. Si deaceia eu i-am raspuns de fiecare data la fel, atit la Resita, cit si seara inainte de a pleca din Bucuresti, pe cind se afla la fr. Cipau, cu 7-8 ore inainte de a pleca: “Liviu, multi ,majoritatea celor care au plecat peste ocean si-au motivat plecarea cu cuvintele :”Asa este voia Domnului”. Dar timpul va dovedi si in cazul lor si in cazul tau, daca a fost sau n-a fost voia Domnului sa plece, privind la ceia ce au facut sau n-au facut acolo.” Unii s-au dus sa-si faca un nume, nume de Dr. in teologie, altii sa-si imortalizeze numele in istoria conducerii Asociatiei Baptiste din S.U.A. Australia si Canada, altii sa faca avere, iar unii care nu sint chiar asa de multi, precum fr.Pit Popovici au dovedit cu prisosinta ca Domnul i-a trimis fiindca s-au pus la dispozitia lui Dumnezeu, nu i-a interesat nici numele, nici averea, ci au fost si sint inca folositi din plin pentru slava Lui D.zeu.”
Oricum, oamenii mari au fost ajutati in realizarile lor cele mari de ajutoare potrivite,care nu i-au tras inapoi ci i-au ajutat sa realizee lucruri mari pentru Dumnezeu. Ma rog Domnului ca fr. Liviu Olah sa ramina o pilda pentru lucratorii mai tineri si osteneala lui pentru Domnul sa nu fie zadarnica.
Fr.Pascu Geabou.