Anul 1993 a fost pentru noi “anul papagalului”. Ani la rand, fetele mele si-au dorit sa aiba in casa un “pet”: o pisica sau un caine cu care sa se joace. Eu nu am o simpatie deosebita pentru aceste animale asa ca dorinta lor a ramas mereu neimplinita. Le-am cumparat in schimb un acvariu imens cu pesti, dar … in scurt timp mi-am dat seama ca grija acvariului a cazut tot in seama noastra. Ca sa scapam, am daruit acvariul unei … alte familii.

In primavara lui 1993, am vazut, intr-o vizita la familia Ceausu, un altfel de “pet”: un papagal micut si vesel care sarea cand pe umarul unuia, cand pe bratul altuia. Ne-am zis repede: “Iata ce cautam noi! Un astfel de “pet” va satisface pe toata lumea. Zis si facut, doar ca la magazin am aflat ca papagalul costa in jur de $50!

“Eu nu dau $50 de dolari pe o cioara vopsita”, am zis eu si am plecat acasa tristi.

Daniela a continuat sa se roage Domnului pentru papagal. Copilareste, ea a intuit ca Dumnezeu poate face o minune ca sa ni-l dea pe o alta cale. Si asa a fost …

Intr-o dupa amiaza, venind de la Biserica, exact cand sa fac la dreapta pe strada noastra, ce-mi cade in fata masinii intr-un zbor precipitat? Ati ghicit: un papagal. Am oprit repede masina (intamplator, nu era nici un fel de trafic pe sosea) si m-am apropiat sa-l prind. Pasarea a zburat sovaielnic pe un gard de beton de la marginea soselei. M-am furisat pe langa gard, am ridicat repede o mana si … l-am prins.

Era un papagal micut si pricajit, dar era … un papagal!

L-am adus acasa si a trebuit sa-l hranim cu pipeta vreo patru saptamani, caci era doar un pui de curand scos din ou.
Dumnezeu ascultase cererea sotiei mele si facuse o minune.

Ce sa va mai spun, pana la urma a trebuit sa cumpar o colivie si tot am dat cei $50!